Primind o iconiță și binecuvântări de la Preafericitul Părinte Patriarh Daniel al B.O.R.

Primind o iconiță și binecuvântări de la Preafericitul Părinte Patriarh Daniel al B.O.R.

luni, 12 februarie 2018

Vă rog, din suflet, să mă ajutați pentru a depăși acest hop! Vă rog să nu mă lăsați ACUM, la greu! Vă mulțumesc! Vă mulțumesc respectuos!



Vă sărut Dreapta, Precucernici Părinți Profesori!
Doamne, ajută, stimați Profesori, colegi, cunoștințe și prieteni!
            Din nou apelez la dumneavoastră, cu o mare rușine în suflet, dar nu am altă cale de ales.
            Am fost operată, în 2012 și în 2014, pentru triplă artrodeză subastragaliană, supraastragaliană și pentru fractură de astragal - membrul inferior stâng, afectat de pareză de SPI și SPE - nerv sciatic. În 2008, am fost operată pentru condromalacie rotuliană, plică sinovială - genunchiul drept. În 2010, am fost operată pentru Hernie de disc L5-S1, prin Nucleoplastie percutană. În 2005, am fost diagnosticată cu nodul tumoral hipofizar laterosellar stâng. În 1998, am avut un accident prin cădere de la același nivel, dar soldat cu Pareză de SPE și SPI - nerv sciatic, membrul inferior stâng și Hernie de disc. În 2015, am fost diagnosticată și cu coxartroză - șold drept.
Am mai fost diagnosticată, în 2016, și cu osteoporoză, la nivelul gleznei membrului inferior stâng, dar și la nivelul șoldului.
                Mama este suferindă de diabet, hipertensiune arterială, cardiopatie ischemică dureroasă, nu i se închid două valve, ale inimii; are reumatism, artroză, osteoporoză; este operată de două ori de hernie de disc - prin metoda clasică -, trebuie s
ă mai facă o operație la ochiul stâng, pentru cataractă (la ochiul drept s-a operat în august 2015). Cel mai grav este că a ajuns la Urgență, la Terapie Intensivă, la Serviciul Cardiologie al Spitalului Bagdasar și este propusă pentru operație de bay-pass, pe care trebuie să o facă cât mai urgent posibil.
                Am o pensie de 428 lei / lună.
De-abia ne putem cumpăra medicamentele care ne sunt necesare. În fiecare lună, trebuie să scoatem câte 1000 de lei din buzunar pentru medicamente, ori chiar peste, dacă mai intervine ceva (răceală, infecție - cum mă confrunt de câteva luni bune: pielonefrită -, imagine nodulară hiperecogenă bine delimitată, hernie hiatală de dimensiuni medii). Avem nevoie de medicamente pentru inimă, pentru osteoporoză, pentru colesterol, pentru afecțiunile reumatice, neurologice, pentru adenomul hipofizar, pentru infiltrațiile în genunchiul operat (cu Hyalgan - 5 fiole / an, câte una pe săptămână -, ori cu HyalOne, 1 fiolă/an ), pentru osteoporoză. Gimnastica medicală și fizioterapia le-am cam abandonat - deși mi s-a spus să le fac constant, cât de des se poate -, pentru că mi-ar trebui iarăși bani: pentru transportul până la policlinică și înapoi acasă, pentru a le da mici atenții celor de-acolo. Știe foarte bine, oricine dintre noi, că altfel nu se poate!
                Am nevoie și de ghete ortopedice, cu toc de 2,5 cm, cu arc pe talpă și cu întărituri / plăcuțe de fier pe laterale (pentru a nu mi se răsuci și fracctura gleznele), fără de care mersul îmi este imposibil, ghete care se strică în 5/6 luni, pentru că mă încalț cu ele zi de zi, oriunde m-aș deplasa.
                O altă problemă (căreia nu-i găsesc soluții) este aceea cu Casa de Pensii: în urma câștigării în instanță a procesului intentat de liderul de sindicat, pentru ca profesorii să primească cei 25% reținuți din salariile lor, Școala gimnazială nr.81 din București a trecut la plata acestor diferențe salariale, cunoscute sub numele de ”hotărâri judecătorești”. Pentru că am predat la această școală, în perioada în care s-au reținut cei 25% din salariile bugetarilor, Școala m-a cuprins și pe mine în documentele sale contabile, în vederea restituirii  sumelor. Numai că, din păcate, m-au trecut (oare de ce? Nu-mi pot explica nici acum acest lucru!) ca angajata dumnealor, fără contract, 20 / 21 / 22 de zile - cât aveau lunile -, cu normă întreagă, exact în perioadele în care nu aveam voie să lucrez deloc (și chiar nu lucram), ori aveam voie să lucrez doar cu jumătate de normă și deja lucram în altă parte exact așa cum mă lăsa legea în vigoare. La cererea mea de corectare a înscrisurilor greșite, Școala a corectat doar erorile pentru trei luni, pentru restul nu vrea să mai facă lucrul acesta. Sunt luni bune, din martie 2012 până în decembrie 2015 în care s-au făcut astfel de greșeli, ce nu se vor corectate de către cei abilitați din școală. Deoarece am fost trecută ca lucrând cu normă întreagă, Casa de Pensii îmi tot trimite somații de plată, pentru a da înapoi pensia de invaliditate pe care o primeam în acea perioadă, pentru că - zic dumnealor - am lucrat cu normă întreagă. Deși eu nu lucram deloc ori lucram doar atât cât îmi permitea legea (jumătate de normă), nu și în plus.
                Cum aș putea rezolva această problemă? Nu am bani pentru a angaja vreun avocat, iar cei care mi-au fost recomandați și la care am apelat, după ce le-am prezentat situația, nu au mai dat niciun semn de viață. Nici măcar un ”nu pot să te ajut” nu mi-au zis / scris. De ce să plătesc greșelile altora, atâta timp cât am fost corectă și am lucrat legal sau nu am lucrat deloc?
                Cu toate că am fost repartizată, în data de 8 septembrie 2016, la Școala Gimnazială nr. 205 ”Adrian Păunescu” din București, sector 6, pe 9 ore de limba și literatura română, din cauza faptului că am fost în concedii medicale (între 16  și 20 ianuarie 2017, pe 25 și 26 ianuarie 2017 și între 21 - 23 februarie), unele dintre acestea neînregistrate de către conducerea școlii, directorul instituției de învățământ declarându-mă absentă nemotivată, unii părinți ai elevilor mei chiar fiind  puși să facă plângere la inspectorat că lipsesc nemotivat, am fost dată afară din această școală și transferată pe un număr de 8 ore, 4 într-o instituție și 4 în alta, așadar sub jumătatea de normă la care am dreptul legal. În această situație, salariul îmi scade foarte mult. În anul școlar 2015/2016, pentru 3 ore, câștigam aproximativ 125 de lei noi.
                În plus față de aceasta, una dintre școlile la care am predat începând cu luna martie a acestui an, deși, prin contractul individual de muncă, mi-a adus la cunoștință că îmi va înceta angajarea în unitate la data de 13 iulie, în extrasul REVISAL au scris că angajarea s-a încheiat la 17 iunie. Apoi, aici, în școală, am avut 4 ore / săptămână, însă au raportat la ANAF orele pe care le aveam pe săptămână ca fiind ore pe zi. Ori NU AM PREDAT 4 ORE/ZI, ÎN FIECARE DIN ZILELE LUCRĂTOARE ALE SĂPTĂMÂNII, CI DOAR 4 ORE/ SĂPTĂMÂNĂ. La solicitarea mea de a se corecta aceste înscrisuri eronate, am fost trecută cu 2 ore / săptămână în extrasul REVISAL. Culmea este că, la ANAF, au raportat 2 ore / zi (ceea ce este corect). Dar cum rămâne cu diferența dintre 2 ore / săptămână și 4 ore / săptămână, în defavoarea mea? Și cu perioada de angajare?
                Sunt cadru didactic calificat de limba și literatura română, cu media 8,57 la Concursul Național de Titularizare din 30 iulie 2013.
                Din data de 8 aprilie 2016, cea mai mare parte a costului transportului a suportat-o și o suportă financiar Preacucernicul Părinte Teodor Berbece, de la biserica Spitalului Panduri, din București. Restul, trebuie să plătesc eu... Sunt săptămâni în care, pentru că mama mea nu se mai poate deplasa, din cauza unor bătături la picior, precum și din cauza unor probleme neurologice și a celor cardiace și de diabet, trebuie să merg la cumpărături, să plătesc facturile curente (apă, electricitate, telefon) și astfel depășesc cu mult cei 200 de lei pe care îi primesc pentru tarnsport de la Preacucernicul Părinte Treodor Berbece. Uneori dau și 300 de lei / săptămână sau mai mult la taxi.
                Sunt licențiată in Filologie, specializarea Română-Franceză, cu Studii Aprofundate de Etnologie și Folclor, precum și licențiată în Teologie Ortodoxă, specializarea Didactică, dar și masterată în Comunicare și Comuniune eclesială în spațiul ortodox (Facultatea de Teologie Ortodoxă ”Justinian Patriarhul” București).
                În toamna anului trecut (2016), fusesem admisă, în urma concursului de admitere, la Școala Postliceală Sanitară ”Sfântul Ierarh Nectarie”, din cadrul Seminarului Teologic Ortodox București. Intrasem la specializarea Asistenți Medicali pentru Farmacie. Din păcate, a trebuit să renunț, deoarece nu m-am putut prezenta la toate cursurile și testele pe care ar fi trebuit să le dau, dar nici la practică. De ce? Din cauza transportului: nu am avut cu ce să plătesc taxiul, pe jos - cu mijloacele de transport în comun - neputând să merg (nu pot urca sau coborî scări, nu pot ajunge, de la mine, de-acasă, până la stația de metrou cea mai apropiată).
                Locuiesc, împreună cu mama mea, la curte, în sectorul 3, încălzirea făcându-se cu ajutorul focului cu lemne. Facem focul cu lemne, fără cărbuni, pentru că niciuna dintre noi nu suportă mirosul cărbunilor, ne sufocăm. Problema cea mai mare, acum, în această perioadă, este cum vom procura lemnele. Ne sunt necesare în jur de 7000  de kg...  Mă puteți ajuta, în vreun fel, pentru procurarea lemnelor? Și pentru refacerea sobei, care scoate fum în casă și are cahlele despărțite... Vă rog!!! Vă rog mult de tot!!!
                Pentru ca deplasările mele să nu mai depindă chiar atât de mult de taxiuri, cred că m-ar ajuta un scuter electric (cu 3 roți). M-ați putea ajuta și în  acest sens?
                M-ar putea susține cineva fiananciar pentru toate acestea?
                Mai am un vis: deoarece scriu - îmi place foarte mult să scriu! - proză, poezii, realizez chiar și monografii de biserici / monumente de arhitectură / ale comunităților rurale, doresc să-mi strâng într-un volum ceea ce am finalizat până acum, care să-mi apară. Însă, la orice editură aș merge, trebuie să plătesc, pentru numărul de exemplare în care doresc să-mi apară lucrarea... Nu am de unde să îmi susțin financiar apariția cărților... M-ați putea ajuta?
                Sunt dispusă să dau și meditații, la limba și literatura română, pentru a putea strânge un ban. Deocamdată, nu am găsit doritori.
               Săptămâna trecută (pe 6 februarie), am fost înștiințată de Către Casa de Pensii că trebuie să plătesc, în următoarele 15 zile, suma de 10987 de lei, pentru că am lucrat având gradul II de invaliditate și nu aveam voie lucrul acesta. Nu am lucrat din rea voință, ci pentru că nu am știut că îmi este interzis să lucrez cu acel grad de invaliditate și nimeni nu mi-a zis că nu am voie. Până acum, timp de 6 ani, din 2012, îmi opreau din pensia de gradul III de invaliditate. La început, în primele trei luni ale anului, mi-au oprit 62 de lei / lună, apoi din aprilie 2012 mi-au oprit câte 92 de lei în fiecare lună. Chiar și în luna ianuarie mi-au oprit 92 de lei.
              Vă rog, din suflet, să mă ajutați pentru a depăși acest hop: plata celor 10987 de lei către Casa de Pensii! Vă rog să nu mă lăsați  ACUM, la greu!

             Vă rog să distribuiți această rugăminte a mea tuturor prietenilor din lista dumneavoastră! Vă rog să le transmiteți rugămintea mea de a mă ajuta, cât mai urgent! De asemenea, în cazul în care cunoașteți patroni / directori de firme care are putea să mă ajute, vă rog să le vorbiți despre mine, rugați-i să mă ajute, ajutați-mă să ajung la dumnealor, spre a le transmite rugămintea personal. Vă mulțumesc, din suflet! Vă mulțumesc! Nădăjduiesc că nu mă veți lăsa! Să aveți, cu toții, zile senine, bucurii, sănătate și împliniri binecuvântate!
                 Am un card, la BRD, pe care, în anul universitar 2014-2015, primeam bursa: COD IBAN: RO59BRDE441SV99444804410; NR. CONT: 99444804410. Încă mai este activ, nu este desființat. Vă mulțumesc! Vă mulțumesc respectuos!
               
Cu sinceritate,
Nicoleta Enculescu, http://www.flacaraarzand.blogspot.com
                Vă mulțumesc!


















sâmbătă, 3 februarie 2018

Anunt MEDITATII, SCRIERE IMAGINATIVA

I. Licenţiată în Filologie, specializarea Limba şi literatura română + Limba şi literatura franceză, cu Studii Aprofundate de Etnologie şi Folclor, licenţiată în Teologie Ortodoxă, specialiyarea Didac tică, masterată în Comunicare şi comuniune eclesială în spaţiul ortodox eclesial, profesor cu experienţă, cu 10 ani vechime predare în învăţământul preuniversitar de stat şi particular, gimnazial şi liceal, cu rezultate bune şi foarte bune obţinute cu elevii la diferite concursuri şcolare şi extra-şcolare, ziaristă, scriitoare, dau meditaţii la LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ, LIMBA FRANCEZĂ ŞI RELIGIE ORTODOXĂ (DOGMATICĂ), pentru elevii claselor a II-a - a XII-a şi în vederea pregătirii Evaluării Naţionale, a examenului de Bacalaureat şi pentru admiterea în învăţământul universitar, la domiciliul meu dein Bucureşti, întrucât nu mă pot deplasa, fiind persoană cu dizabilitate locomotorie. Meditaţiile le dau pentru a-mi putea cumpăra medicamentele necesare mie şi mamaei mele, precum şi pentru a putea urma tratamentele fizicale şi kinetoterapice, pentru operaţii şi infiltraţii, pentru a-mi putea achiziţiona ghetele orltopedice fără de care nu mă păot deplasa deloc, pentru a-mi putea plăti drumurile cu taxiul către serviciu şi înapoi acasă, către farmacie, medic, piaţă şi oriunde am nevoie să ajung; pentru procurarea lemnelor necesare încălzirii în anotimpul rece. Rog distribuiţi cunoştinţelor dumneavoastră, care au nevoie de astfel de meditaţii. Vă mulţumesc respectuos! Date de contact: enculescunicoleta@yahoo.com .

II. De asemenea, scriu poveşti pentru copii, poveşti personalizate. Doritorii sunt rugaţi să mă contacteze la adresa de e-mail indicată mai sus: enculescunicoleta@yahoo.com. Va multumesc!


https://www.facebook.com/events/152319365468453/

luni, 15 ianuarie 2018

15 ianuarie - ZIUA CULTURII NAȚIONALE

Mihai Eminescu (15 ianuarie 1850 - 15 iunie 1889)

15 ianuarie - ZIUA CULTURII NAȚIONALE


Încă din anul 2010, ziua nașterii marelui nostru poet Mihai Eminescu, 15 ianuarie, a deveni ZIUA CULTURII NAȚIONALE.
Despre Eminescu? Cu toții am învățat despre viața și activitatea sa literară. De
De ce ziua nașterii Poetului a fost aleasă drept ZIUA CULTURII NAȚIONALE? Pentru că, în cei numai 17 ani de activitate literară propriu-zisă, Eminescu a înzestrat literatura română cu frumuseți nepieritoare. Versurile sale constituie un adevărat tezaur al literaturii române, expresie a geniului creator eminescian. 
Mihai Eminescu a lăsat o operă a cărei valoare asigură, lui și neamului nostru românesc, ”dreptul la nemurire”.
Autor al unei opere fără egal prin profunzime, originalitate și valoare artistică, Mihai Eminescu este poetul nostru național.
Folosind structurile literaturii folclorice, de la doină la basm, poetul Mihai Eminescu a dat limbii române literare unitatea ei deplină într-o armonioasă sinteză de lexic, morfologie și sintaxă (”Ce te legeni”, ”Călin (file din poveste)”, ”Revedere”).

”Toate popoarele își aleg printre gloriile panteonului lor național pe aceia care le reprezintă mai bine: italienii pe Dante, englezii pe Shakespeare, francezii pe Voltaire, germanii pe Goethe, rușii pe Pușkin. Românii îi deleagă lui Eminescu sarcina de a-i reprezenta în fața lumii întregi.” (Tudor Vianu)

”Crăiasă alegându-te,
Îngenunchem rugându-te,
Înalță-ne, ne mântuie
Din valul ce ne bântuie;
Fii scut de întărire
Și zid de mântuire,
Privirea-ți adorată
Asupră-ne coboară,
O, Maică preacurată,
Și pururea Fecioară,
Marie!

Noi, ce din mila sfântului
Umbră facem pământului,
Rugămu-ne-ndurărilor,
Luceafărului mărilor;
Acultă-a noastre plângeri,
Regină peste îngeri,
Din neguri te arată,
Lumină dulce, clară,
O, Maică preacurată
Și pururea Fecioară,
Marie!”
(Mihai Eminescu, ”Rugăciune”)

În această ZI a CULTURII NAȚIONALE, trebuie să privim în urmă spre toți cei ce au pus o fărâmă din sufletul lor la nașterea și dezvoltarea culturii române, cu tot ce presupune ea, fiind, prin definiție,  ”ansamblul de valori materiale și spirituale produse pe teritoriul țării”. E drept să ne amintim, așadar, de ”Scrisoarea lui Neacșu din Câmpulung către fiul său, Teodosie”, e cazul să ne amintim de cronicari (Grigore Ureche, Miron Costin, Ion Neculce), de Sfântul Voievod Martir Constantin Brâncoveanu, de Mitropolitul Dosoftei, de Dimitrie Cantemir și a sa ”Descriere (a) Moldovei”, ori de al său ”Hronic (al) vechimii romano-moldo-vlahilor”; de Rosetti, Cantacuzino, Ghica, Nottara, Lipatti, Gheorghe Lazăr, Ion Heliade Rădulescu, Anton Pann și a sa ”Poveste (a) vorbei”; de Ienăchiță și Iancu Văcărescu; de Mihail Kogălniceanu (scriitor, politician și primul ministru al României), Vasile Alecsandri (politician , poet și dramaturg), Andrei Mureșanu (publicist, autorul actualului imn național) și Nicolae Bălcescu (istoric, scriitor și revoluționar); de Titu Maiorescu, Ion Creangă, Caragiale, Ioan Slavici; de Nicolae Grigorescu și Ștefan Luchian, de Ciprian Porumbescu și de Mitropolitul Andrei Șaguna; de prozatorul Panait Istrati, poetul și scriitorul Barbu Ștefănescu Delavrancea, poetul și publicistul George Coșbuc, poetul Ștefan Octavian Iosif, istoricul și fondatorul de presa română în Transilvania, George Barițiu; de  Badea Cârțan, un simplu țăran oier din sudul Transilvaniei, devenit, prin exemplul faptelor sale, un simbol al mișcării de renaștere națională; de sculptorul Constantin Brâncuși, de Lucian Blaga, Eugen Lovinescu și George Călinescu; de Liviu Rebreanu, Mihail Sadoveanu, Mihail Sebastian, Lucia Sturdza Bulandra, George Topârceanu, Tudor Arghezi, George Bacovia, Tristan Tzara, Marcel Iancu; de filosofii Mircea Vulcănescu, Dimitrie Gusti, Alexandru Dragomir și Vasile Conta; de Nicolae Iorga, George Enescu, Mihail Jora și  Paul Constantinescu; de Nicolae Tonitza, Camil Ressu, Lucian Grigorescu și Theodor Pallady; de omul de știință Nicolae Paulescu, neurologul Gheorghe Marinescu, bacteriologul Victor Babeș, chirurgul Dimitrie Gerota, endocrinologul Constantin Parhon, matematicianul Gheorghe Țițeica; de prozatorii Marin Preda, Nicolae Breban, poeții Nichita Stănescu, Marin Sorescu și criticii literari Nicolae Manolescu și Eugen Simion; de filosofii Constantin Noica, Petre Țuțea și Nicolae Steinhardt; de Ana Blandiana și Octavian Paler; de istoricii Gheorghe I. Brătianu, Alexandru Xenopol și Mihai Roller; de dramaturgul Eugen Ionescu, istoricul religiilor și scriitorul Mircea Eliade, de eseistul și filosoful Emil Cioran, de filosoful Ștefan Lupașcu, de renumiții dirijori Sergiu Celibidache și Ionel Perlea etc., etc., etc.. Sunt doar câteva nume de referință dintre atâtea altele, care au dat o strălucire aparte culturii naționale.
Să nu uităm, de asemenea, de autorii anonimi, semnatarii unor memorabile creații folclorice, precum ”Miorița”, ”Mănăstirea Argeșului”, ori chiar de monunmentele de arhitectură religioasă și civilă, de Traian Vuia, Aurel Vlaicu, Aurel Persu și Henri Coandă etc..
Avem cu ce ne mândri! Suntem datori a ne aduce, după puteri, obolul nostru la dezvoltarea culturii române. Oare ne vom putea ridica la înălțimea înaintașilor? Unii dintre cei ce au suferit în temnițele comuniste - domnii Marcel Petrișor și Demostene Andronescu, cărți vii ale istoriei noastre - afirmau că noi, tinerii din ziua de astăzi, nu prea mai căutăm modele, nu ne mai propunem ”idealuri imposibil de atins”. Ar fi cazul s-o facem, cât încă nu este prea târziu! Să ne unească acest gând. Să ne propunem să atingem BINELE și FRUMOSUL, să reușim să facem BINE, să creăm BINELE, spre folosul nostru și al celorlalți!



 

 

vineri, 29 decembrie 2017

”La mulți ani!”


       Când clipele se scurg spre final și nu ne rămâne decât să ne luăm ”La revedere!” de la vechiul an, îmbătrânit de-acum, ca un moșneag cu părul alb, sufletele totuși ne tresaltă de speranța că Anul Nou, ce va să bată în curând la ușile noastre - și căruia se spune că trebuie să i le lăsăm deschise în noaptea dintre ani, spre a poposi victorios în locuința fiecăruia dintre noi -, va aduce cu el sănătate, pace, binecuvântate bucurii, bună sporire întru toate, prosperitate și dorințe împlinite. Acestea sunt cele ce vi le doresc și eu acum, în prag de An Nou! Să fiți fericiți! Să fiți răbdători și curajoși! Rugăciunea și iubirea, bunătatea și blândețea, omenia și înțelepciunea -”Să fim înțelepți ca șerpii și blânzi ca porumbeii”, spune Sfântul Evanghelist și Apostol Matei în capitolul X, versetul 16 - să vă însoțească pașii pe drumurile acestui an, 2018! Drumurile să vă fie drepte și ușor de străbătut! Succesul să vă fie presărat la tot pasul, în calea ce-o aveți de străbătut!
       ”La mulți ani!”, dragii mei dragi, prieteni și cunoștințe din mediul virtual și real!
 

luni, 25 decembrie 2017

Crăciun, 2017



       Cu sufletul îmbrăcat în aurul iubirii, în smirna tăcerii, a sincerității și smereniei, și în tămâia credinței și a rugăciunii, ne înălțăm cugetele, strigând, dimpreună cu Îngerii din Înalt și cu Psalmistul: ”Hristos Se naște, întâmpinați-L!”, ”Hristos Se naște, Primiți-L!”, ”Hristos Se naște, slăviți-L!”, ”Hristros S-a născut, bucurați-vă!”.
        Hristos S-a născut și Se va naște veșnic în Bethleemul sufletelor noastre! Hristos va fi mereu în sufletele noastre, atâta timp cât ele vor fi înveșmântate în puritatea iubirii de semen și de bine, de adevăr, de frumos și de bun; în credință și-n rugăciune; în senin de răbdare și smerenie.
        Fie ca Nașterea Mântuitorului nostrui Iisus Hristos să vă dăruiască sănătate, pace, bucurii și împlinirea tuturor bunelor doriri!
”Crăciun fericit!”, tuturor!
”Felix dies Nativitatis!”
”Joyeux Noël!”
”La mulți ani!”



Vizită și dar minunat. 20 decembrie 2017

       Am primit în 20 decembrie cărțile din fotografie. Autoarea lor este doamna Aneta Pioara, fostă colegă de facultate (Facultatea de Filologie a Universității ”Hyperion” București, prima facultate, absolvită în 1999). Un om de o simplitate frumoasă, din sufletul căruia izvorăsc sclipiri de diamant. Nu! Nu este diamantul acela care trebuie șlefuit, ci este chiar șlefuit frumos, elegant, fără exacerbări.         
       Cărțile constituie un dar minunat, un dar de suflet. Care a stârnit numeroase aduceri-aminte... M-am bucurat de această vizită, îndelung dorită!!! Se pare că totuși distanța (București - Râmnicu Sărat) nu șterge prietenii, nu desparte suflete!     
       Precum Creangă, Mihail Sadoveanu și Tudor Arghezi, autoarea cărților, doamna profesoară Aneta Pioară dă savoare limbii, încântă sufletul, chiar dacă uneori în tonalități ironice. Însă e ironia aceea blajină, a omului din popor, care sancționează discret. 
       Tenace în a-și atinge idealurile, răbdătoare peste poate, cu credință și speranța într-un mai bine și mai frumos, în dreptate și adevăr, autoarea acestor cărți, doamna Aneta Pioara, profesor de limba și literatura română și de limba franceză, se confundă cu Vitoria lui Mihail Sadoveanu. 
       Respectă și promovează tradiția, respectă și promovează valorile istoriei și literaturii naționale, demonstrând o cunoaștere temeinică a culturii și literaturii naționale și universale.
       E o scriitură ce pulsează de viață, de viață autentic românească, inspirată de realitate, din propriile trăiri, sau pură ficțiune, în care noul / modernul și tradiția se îmbină armonios, în fraze nu atât de pretențioase, dar bine închegate, în versuri cuminți și pe-alocuri marcate de o dulce muzicalitate. 
       Vă invit, așadar, la lectură, dragii mei prieteni virtuali, mai puțin virtuali și... din viața reală!       Lectură plăcută!

luni, 18 decembrie 2017

Amintindu-ne de Ana...



                                                            Amintindu-ne de Ana

            Aş fi vrut să-i spun, simplu, ca şi în trecut, în urmă cu 4 ani, "La mulţi ani!". Dumnezeu însă a vrut-o în Împărăţia Sa Cerească, chemând-o, mult prea devreme, la El. Nu avem puterea să înţelegem "DE CE?"... Totuşi, trăieşte în sufletul meu, al nostru, al tuturor celor ce am cunoscut-o, amintire vie a unui vrednic şi bun creştin, cum puţini mai întâlneşti în ziua de astăzi!...
            Ana? Vedea bunătatea în fiecare din noi, ea însăși fiind plină de o imensă bunătate. Dăruia, oricui, bunătate din bunătatea sufletului său.
            Era un prieten adevărat, desăvârșit, încurajând, admirând, sprijinind. Când îți întindea o mână, puteai fi sigur că este mâna acelui prieten pe care te poți baza, acel prieten special, la care nu puteai renunța nicicând. Ne purta pe toți în sufletul său senin, pe toți, fără niciun fel de regret.
            Ce erau prietenii pentru ea? Erau acei oameni pe care nu-i poți uita, în veci!
Nici noi nu te vom putea uita, suflet bun!
            A existat frumos, punând suflet în tot ce făcea, a trăit pentru noi, prin noi, nu pentru sine.
            Deși știa că o boală necruțătoare îi macină trupul firav, nu a vrut să supere pe nimeni cu problemele sale mult prea grave, ci a mers înainte, nerenunțând la proiectele sale, la planurile de viitor.
            Avea privirea blândă și calmă, ochii mari, căprui, surâzători, iar zâmbetul…, zâmbetul îi încununa mereu chipu-i gingaș, ca semn al biruinței, căci reușea în tot ce întreprindea. Doar lupta cu VIAȚA a fost prea dură pentru ea, deși o respecta: "Binecuvântată fie această zi, fie ca eu să o fac specială în vreun fel. Binecuvântată fie viața mea, fie ca eu să o tratez cu dragoste și grijă (…) Binecuvântată fie natura, fie ca eu să îi observ frumusețea și minunățiile. Binecuvântat fie Adevărul, fie ca el să-mi fie mereu cel mai bun prieten" (Charlotte Davis Kasl).
            Știa să se bucure de orice, pentru orice lucru, oricât de mic sau neînsemnat ar fi fost el. Numai ea știa valoarea tuturor lucrurilor, numai ea știa să aprecieze și să se bucure de tot ce era împrejurul său, de la firul de iarbă la ceramica de Horezu sau țesăturile oltenești, costumele populare, picturile și adevăratele opere de artă realizate de cunoscuții săi ori de străini.
Era conștientă și ne învăța și pe noi că ”multe lucruri minunate există, dar nimic nu-i mai minunat decât omul” (Sofocle), îndemnându-ne, totodată, să facem ceva, ”oricât de neînsemnat, pentru ca oamenii din jur să devină mai fericiți, mai puternici, mai încrezători și mai buni”, căci aceasta – spunea ea – ”este cea mai mare ambiție, cea mai înălțătoare speranță, ce poate însufleți o ființă umană”. Sau că ”toate vin din înțelepciune și bunătate”.
            Era motorul tuturor lucrurilor, acel ceva care punea în mișcare orice lucru bine făcut.
            Ana Predoiu Iovan? A ars precum o lumânare, drept, nemistuind, ducând lupta cea grea cu demnitate! Nu a dat înapoi, nu s-a plâns, ci, plină de speranță, a CREZUT! A NĂDĂJDUIT! Pe fiecare ne-a fericit cu prezența și ajutorul său, de la mic, la mare.
            Ana, suflet de înger bun, odihnește-te în pace!