Primind o iconiță și binecuvântări de la Preafericitul Părinte Patriarh Daniel al B.O.R.

Primind o iconiță și binecuvântări de la Preafericitul Părinte Patriarh Daniel al B.O.R.

miercuri, 19 decembrie 2018

De ziua ta, Ana

De ziua ta ninge, Ana! Ninge marunt si necontenit. E anotimpul ce ne face sa redevenim - pentru a cata oara? - copii. Oare tu cum erai cand erai copil? Nu stiu, nu am apucat sa te intreb niciodata... Te-am cunoscut, in schimb, spre apusul vietii tale!... Te-am cunoscut intr-o toamna tarzie, blanda, aurie, care nu prevestea nimic rau, ca, mai apoi, in anotimpul rememorarii copilariei ornate de ninsoare si clipe de basm cu aroma de cozonaci si nuci prajite, sa aflam ca timpul nu mai voia sa bata, pentru tine, in acelasi ritm in care viata pulsa pentru ceilalti. Era anotimpul ce purta amprenta personalitatii tale, anotimpul dalb al existentei, in care te-ai nascut... Ti-ai deschis aripile, spre cunoasterea lumii, intr-o zi de 18, in ziua praznuirii Sfantului Daniil Sihastrul, cel ce avea sa te invete intelepciunea si darul sfatului bun. Daruiri de seama pe care le-ai sadit chiar tu in sufletele alesilor tai. Te-ai dovedit o prietena buna - ce mult imi lipsesti! -, dreapta povatuitoare, sadind, in ogorul lucrator al sufletelor cunoscutilor tai, bunatate, curaj, demnitate. Tuturor ni te-ai daruit, ne-ai daruit acel ceva care ne-a facut sa privim inainte senini, sa inaintam fara sa ne temem. Pe unii i-ai sprijinit nu numai cu sufletul, ci si cu fapta. Asa te-am cunoscut, asa te pastrez - dulce amintire a sufletului -! Astazi ar fi fost ziua ta, da! Si as fi vrut sa-ti spun, ca si in urma cu 5 ani, La multi ani! Nu mai pot si numai Dumnezeu stie de ce te-a vrut tocmai pe tine aproape de El... 
Odihna vesnica sa ai, suflet invesmantat in alb, odihna dulce la Dreapta Sa, in Corturile Dreptilor, acolo unde salasluieste Iubirea, cantarea Ingerilor si Lumina! Sa te rogi, de Sus, si pentru noi! Sa nu ne uiti! Somn lin, in tril de Ingeri, incalzit de scancetul Copilului Noptii Sfinte, ce sta sa Se nasca, spre mantuirea tuturor!

miercuri, 12 decembrie 2018

Frumoasa oră de religie pe care n-am avut-o

Frumoasa oră de religie pe care n-am avut-o



        Fac parte din generaţia celor cu „cheile de gât”, născută în anii ‘70 ai secolului trecut. Am absolvit studiile liceale în 1991. Frumoşi ani de şcoală! Şi mai frumoasă perioada copilăriei! Aceasta, comparând-o cu ceea ce au cei mici, în prezent. Într-adevăr, n-aveam calculatoare, tablete, internet. Nici chiar telefon fix. Însă aveam cărţi – o sumedenie de cărţi -, prieteni tăcuţi, alături de care călătoreai pretutindeni, oricând şi oricum: stând la masă, la birou sau chiar sub plapumă, în patul călduţ… Iar dacă mai locuiai şi la curte şi te mai încălzeai şi la foc cu lemne, auzul fiindu-ţi mângâiat de trosnetele lemnelor înconjurate de flacăra galben-albăstruie din soba de teracotă, sufletul ţi se hrănea, cu adevărat, cu linişte, cu emoţie, cu bucurie, cu har... Aveam cărţi, de care ştiam a ne bucura şi ne bucuram ştiind a le preţui. Şi mai aveam jocuri frumoase, jocuri îndrăzneţe. În natură… Pe stradă, în faţa blocului, în parc, ori pe câmp, pe terenul din spatele casei şi chiar la râu – vara. A fost o copilărie frumoasă, însă vitregită de ceva: de lipsa orei de religie. Dacă atunci s-ar fi făcut religie în şcoli, cu siguranţă că acum am fi fost mai buni, mai sufletişti, am fi preţuit adevăratele valori spirituale ale ortodoxiei noastre străbune. Nu am fi auzit de crime, de atâtea războaie şi neînţelegeri între noi! Regret că n-am făcut religie în şcoală, dar mă bucur că Bunul Dumnezeu mi-a îngăduit să descopăr credinţa. Credinţa mi-a fost sădită, întâi de toate, de BUNI a mea de la ţară. Din comuna Costeşti, judeţul Vâlcea. Care era o rugătoare fierbinte către Preasfânta Treime, Domnul Dumnezeul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, către Sfântul Duh şi Măicuţa Domnului, către Sfinţii care din veac I-au bineplăcut Domnului. Încă-i mai păstrez cartea de rugăciuni, cu filele sale îngălbenite de trecerea vremii, stropită, filă de filă, cu lacrimi… Este cel mai frumos dar, pe care l-am primit după ce a adormit cu nădejdea învierii şi a vieţii veşnice. De la dumneaei am învăţat a mă ruga, a-i respecta pe Sfinţi, cu ajutorul său l-am cunoscut pe „Sfântuleţul” de la Mănăstirea Bistriţa-Olteană: Cuviosul Grigorie Decapolitul. Pe sub racla căruia trebuie musai să treci de trei ori! De ce acest lucru? Nu ştiu! Probabil, în numele Sfintei Treimi. Este o tradiţie a locului, pe care sătenii o păstrează cu sfinţenie.
        Mai apoi, drumul spre întâlnirea cu Dumnezeu mi-a fost pregătit de un... accident. Am tânjit a-L cunoaşte mai bine pe Cel ce ne-a promis mântuirea şi viaţa veşnică şi, în 2009, mi-a fost binecuvântată admiterea la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din București . Acum, dacă aş da timpul înapoi, prima alegere ar fi Facultatea de Teologie Ortodoxă! Iar dacă voi avea vreun urmaş, îi voi îndruma paşii spre una dintre şcolile unde predau profesori dreptmăritori creştini, cu sufletul adânc ancorat în rugăciune şi-n virtuţi creştineşti.
        Îl rog pe Dumnezeu ca cei mici, de-acum, să aibă parte, în continuare, de orele de religie. Pentru că ar fi trist să-şi piardă credinţa, sufletul, viul din ei! Căci a trăi în credinţă înseamnă a fi viu!
       Vă îndemn – şi vă doresc! – să rămâneţi în credinţă, să fiţi vii, oricare ar fi vremurile sau… vremea! Soare în suflete s-aveţi şi numai bucurii binecuvântate, sănătate şi pace întru toate!

duminică, 2 decembrie 2018

Mi-e dor ...


Mi-e dor de bine și frumos,
să mă-nvălui în sclipiri de stele
și iubiri neefemere...

mi-e dor de timp de bine și frumos,
de timp-prieten,
de Omul blând, cu chip duios,
ce bunătatea nu și-o pierde...

Mi-e dor de clipele ce în trecut cantau...,
cantau de fericire!...

mi-e dor de inima, strop dintr-o stea,
ce-n șoaptă zâmbea...,
plină de mângâiere...

sâmbătă, 1 decembrie 2018

...când dai de greu...

...când dai de greu, tocmai atunci persoanele pe care le considerai prieteni / amici, te lasă singur... ... Singur, în fața greutăților, singur în fața vieții...
Unde ești, Doamne, de ce Te-ai ascuns?
Un 1 Decembrie pe care-l doream cât de cât frumos, s-a transformat într-o dezamăgire mare, într-un noian de tristețe... Și nu numai... :((( ...

Spectacolul „Uniți prin Centenar” - Ediție integrală

Spectacol „Uniți prin Centenar” - Părintele Doru Gheaja

Viorica Macovei - “ Marea Unire nu se uita niciodată “ (cantec dedicat c...

Razvan POP - Nu plange maica Romanie

sâmbătă, 24 noiembrie 2018

Despre Urban SA Bucuresti


URBAN SA BUCUREȘTI SE PREZINTĂ


________________________________________________________________

          Când, pe timpul iernii, troienele de zăpadă din alte sectoare ale Capitalei par imenși munți albi fioroși, greu de escaladat de către cei ce aleargă spre locurile de muncă sau spre a se îmbogăți intelectual, moral și spiritual, în sectorul 6 se circulă bine, străzile (principale și unele din cele secundare) fiind, în cel mai scurt timp, deszăpezite. Se lucrează la deszăpezire zi-lumină, se lucrează intens și noaptea. Acesta este Urban SA, a cărui deviză este: ”Pentru noi nu există locul 2!”.

_________________________________________________________________

          - Se știe că Urban SA este o societate care activează în domeniul managementului integrat al deșeurilor, încă de prin anii '95. Ce presupune acest management integrat, domnule Dan Ceaușescu? Cu ce se ocupă, practic societatea al cărei reprezentant sunteți?
          - Societatea noastră se ocupă de:
1. Colectarea, transportul, procesarea/sortarea, valorificarea sau eliminarea deșeurilor;
2. Asigurarea recipienților pentru colectare;
3. Campanii de conștientizare pe tema gestiunii deșeurilor;
4. Îndeplinirea țintei pentru autoritatea publică locală și pentru producători/importatori.

          - Oferă și alt tip de servicii?
          - Desigur! Curățenie interioară, amenajarea spațiilor verzi, sortarea deșeurilor  reciclabile, deszăpezire.







          Performanță. Valorificare prin reciclare

          - Aveți concurenți redutabili în acest domeniu?
          - Avem concurență. Nu știu cât de redutabilă este, dar avem. Însă noi consider că suntem cea mai performantă companie în domeniul acesta de activitate.

          - Cum  colectați și depozitați deșeurile?
          - Colectăm pe 2 fracții la populație și pe 4 fracții la firme. Sortăm tot ceea ce este reciclabil. Valorificăm prin reciclare sau coincinerare. Ceea ce rămâne, se elimină prin depozitare.

          - Locuitorii sectorului 6 primesc saci speciali pentru colectarea selectivă a deșeurilor?
          - Da. Cei care s-au înscris în programul TAXA ZERO, aproximativ 500 asociații de locatari, primesc saci cu cod de bare, în care colectează fracția uscată – reciclabilele. Sacii sunt oferiți în mod gratuit.

-         Care sunt pașii de urmat spre accederea la acest program TAXA ZERO?
-         După cum poate citi oricine pe site-ul societății noastre, http://www.urbansa.ro, pașii sunt aceștia:
1)    Încheierea unui contract cu societatea noastră de salubrizare;
2)    Oferirea gratuită a sacilor;
3)    Colectarea deșeurilor;
4)    Cântărirea sacilor inscripționați;
5)    Facture de final de lună.
Detalii și informații suplimentare se pot obține la numărul de telefon 0757.024.111 sau adresându-ne întrebările la adresa de e-mail: TaxaZero@urbansa.ro .



          - Conștientizează locuitorii sectorului 6 importanța colectării selective a deșeurilor? Cum sunt îndrumați și ajutați pentru a realiza acest lucru?
          - Unii, da. Permanent, le comunicăm informații despre de ce trebuie separate deșeurile și cum se face.


Mediul ambiant - aerul pe care îl respirăm, locul în care viețuim...

          - Ce reprezintă pentru dumneavoastră mediul ambiant?
          - Mediul ambiant este aerul pe care îl respirăm, locul în care ne trăim viața de zi cu zi, mediul în care cresc și se dezvoltă copiii noștri. E foarte important să păstrăm un mediu sănătos, așa cum l-am găsit.

          - Cum putem trăi într-un mediu nepoluat? Ce măsuri putem lua pentru a-l menține sănătos?
          - În domeniul gestiunii deșeurilor, trebuie să colectăm separat deșeurile, chiar din casă, din bucătărie. Să reciclăm tot ceea ce se poate recicla, să compostăm deșeurile organice și să valorificăm restul, să nu mai existe gropi de gunoi ... conceptul „zero waste”.

          - Cât de importantă este pentru mediu colectarea selectivă a deșeurilor?
          - Colectarea selectivă a deșeurilor este extrem de importantă, căci fără o colectare separată nu se pot gestiona eficient deșeurile.


          - Aveți contracte încheiate doar cu asociațiile de locatari ai blocurilor și cu persoanele fizice din sectorul în care activați sau și cu instituții ale statului, cu firmele private, indiferent de sectorul în care se regăsesc acestea?
          - Avem contracte încheiate cu instituțiile și agenții economici din întreg Bucureștiul.


          Activități în sprijinul culturii și sportului

          - Cum a luat naștere proiectul Biblioteca de la Otopeni?
          - Am observat că, la colectarea separată a hârtiei, aveam permanent și cărți. Iar unele erau chiar în stare bună. Orice carte este valoroasă pentru informația ce o prezintă, nu pentru hârtia pe care este tipărită, așa că, acolo unde cărțile nu sunt degradate, noi le recuperăm și le punem din nou la dispoziția cititorilor. La Otopeni, după o discuție cu Primăria, am propus înființarea acestei biblioteci a parcului, pentru ca oricine dorește - să aibă acces liber la toate aceste cărți, fie împrumutându-le,  fie citindu-le chiar acolo, în parc.


          - Cărțile - se știe! - trebuie întreținute corespunzător, astfel încât cât mai mulți cititori să aibă acces la ele, să nu se îmbolnăvească citindu-le. Cine le are în evidență? Cine se îngrijește de ele?
          - Biblioteca orașului Otopeni a preluat această sarcină, de a gestiona și Căsuța cu cărți din parcul central din Otopeni.

          - A crescut numărul volumelor de bibliotecă de când a luat naștere biblioteca?
          - Am constatat că o parte din cărți au dispărut, au fost luate acasă de către doritori, ceea ce nu este rău. Noi am mai dus cărți acolo, pe care le-am donat și bibliotecii din cartierul Odăi, Otopeni.


          - Se implică societatea dumneavoastră, Urban SA, și în alte activități (culturale, sportive etc.)?
          - În anii trecuți, ne-am implicat, de exemplu, în susținerea concursurilor de ciclism. În prezent, ne concentrăm numai pe aspectele de mediu și îmbunătățirea serviciilor noastre. Ah, da! Să nu uităm de Bobiță, papagalul salvat din gunoi de către echipa noastră de la Otopeni!







          - Vă mulțumim pentru interviul acordat!

A consemnat prof. Nicoleta Enculescu, licențiată în Filologie, specializarea Română – Franceză, cu Studii Aprofundate de Etnologie și Folclor, precum și licențiată în Teologie Ortodoxă și masterată în Comunicare și comuniune





joi, 6 septembrie 2018

Amintirile

       Amintirile înnobilează ziua, picurând lacrimi de dor... Bătăile inimii sunt ca aripile porumbelului ce te salută din zbor... Aripi care uneori se frâng sub greutatea dorului... Un dor sfâșietor..., plin de speranța regăsirii în eternitate, când toate sufletele își vor zâmbi în Împărăția Cerurilor, poate chiar în Grădina Raiului...
        Amintirea zboară, de-a lungul timpului, odată cu tine, iar neuitarea devine anotimp nins de emoții...
        Mi-e dor de voi, tata, Ana, tanti Vetuța, bunicilor!
        Mi-e dor de voi, ființe dragi ce nu mai sunteți lângă mine! Mi-e dor!... Un dor imens, precum o floare albă de primăvară sau ca un cer senin de vară... Mi-e dor de voi...
        Astăzi, tata ar fi împlinit 82 de ani...
        Iartă-mi, tati, toate supărările pe care ți le-am dăruit, ca un copil neascultător! Iartă-mi toate stângăciile și răzvrătirile vârstei de atunci! Dumnezeu să te ierte și pe tine, să te odihnească în pace!
        Iartă-mă, Ana, pentru toate amăgirile. Știu - și știi! -, te amăgeam, ca să mă amăgesc pe mine că te voi avea în preajma-mi mult, mult prea mult timp... Știu - și știi! - că te amăgeam, ca să mă amăgesc că ... timpul stă în loc, iar tu vei avea timp să te faci bine, să râzi din nou, cu toată ființa ta! Știu - și știi! -... Dumnezeu să te ierte și pe tine, să te odihnească în pace la Dreapta Sa, în Corturile Drepților, în loc luminos, în loc cu verdeață, de unde durerea, întristarea și suspinarea au fugit! Și... Ana, roagă-te pentru noi, cei ce te-am cunoscut, de-acolo, din Înaltul Cerului Senin!...
        ”Cu sfinții odihnește, Hristoase, su­fle­tele adormiților robilor Tăi, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit!”

joi, 16 august 2018

Din dor pentru Ana

DIN DOR PENTRU ANA...

16 august 2014 - 16 august 2018...


...anii au trecut, ani mulți, ani triști, cu lacrimi... Și încă vor mai trece, dar lumina veșnică ce o vom aprinde în amintirea ta, oricând ne va fi dor de tine, nu se va stinge, pentru că nu te vom uita...



Privind spre Ana...

În drum spre Ana, în drum spre Schitul Păpușa

luni, 13 august 2018

Amintiri din copilărie


Amintiri  din copilărie

Îmi amintesc cum, venind de la bunica paternă, din sectorul 3, mergând înspre casa noastră din Drumul Taberei, mereu coboram, împreună cu tata, la stația de metrou Lujerului, iar de-acolo, pe jos, pe lângă fabrica de lapte (pe terenul actualului Cora), tot înainte, înspre Piața Moghioroș, iar de-acolo înspre Romancierilor... Mama și sora mea ieșeau din metrou la Eroilor, iar de-acolo luau troleibuzul 93 ori autobuzul 268...
Mersul cu tata, pe stradă, era în siguranță! Tata avea parcă puteri magice, supranaturale, iar pe stradă eram convinsă că nu ni se poate întâmpla nimic rău. Și chiar nu ni s-a întâmplat nimic rău! Niciodată!
Cu mama îmi plăcea să învăț la istorie... Îmi lua manualul și caietul de istorie, după ce citeam, și, chiar dacă avea treabă, mergeam la bucătărie și acolo mă asculta. Când se-ntâmpla să mă mai încurc sau să nu știu a răspunde la o vreo întrebare, mă punea să citesc din nou. Și iarăși mă asculta. Și tot așa, până mama termina mâncarea de pregătit pentru masă, iar eu de învățat lecția pentru a doua zi...
Caietele de matematică și de fizică ale surorii mele au fost salvarea mea în timpul claselor a XI-a și a XII-a de liceu. Chiar și la pregătirea în vederea susținerii examenului de bacalaureat m-au ajutat! Conțineau toate exercițiile și problemele rezolvate. Plus teoria. Pe-atunci, însă, era un singur manual!!! Și multe culegeri.
Și caietele de română ale surorii mele, din școala generală, îmi erau de folos! Chiar dacă doamna Rovența - prof. de limba română - ne preda comentariile foarte bine, totuși, având și caietele surorii mele, aveam cele mai  bune și ... lăudate comentarii :) Colegii nu se prindeau de ce!
Vacanțele de vară erau minunate la Costești! Acolo eram cei mai liberi copii! Nu aveam program de ieșit afară, cum ne trezeam, cum stăteam pe-afară, până ce noaptea-și închidea, sfioasă, pleoapa, lăsând visului cale liberă să alerge în voie... Și chiar dacă mai mergeam la adunat de prune sau la strâns fânul, tot frumos era! Era altceva! Chiar și când îmi aluncau pantofii pe iarba uscată de arșița verii... Sau când ne dădeam, ca pe tobogan, pe iarba îngălbenită de soare...
Costeștiul îl asociez, în amintirile mele, cu chisălița de prune, cu tocănița de roșii, cu omleta pufoasă, din ouă cu adevărat bio și pătrunjel presărat pe deasupra din belșug, și cu turta din mălai... Făcute de bunica... maternă... Un deliciu! Mâncare făcută cu iubire de fiii și de nepoții care reveneau, vară de vară, pe locurile natale... Unii poate mai des.
Au trecut anii peste noi, an cu an strângându-se - cel puțin pentru mine - 46, am crescut, ne-am maturizat. Unii dintre noi și-au luat zborul grăbiți spre alte zări, rămânând doar amintirile... Și un gol imens în urma lor...
Au fost 46 de ani cu bune și cu rele, cu frumos și împliniri. Ultimii 6 au fost cei mai grei. Cumplit de grei, chiar dacă am avut parte și de bucurii, și de împliniri! Ultimul an a fost extraordinar de greu. Sper ca cei ce vor urma să-mi fie mai senini, mai buni, cu pace și bucurii, cu sănătate - pentru toți ai mei, rude și prieteni - și bună sporire întru toate!
Vă mulțumesc tuturor pentru urările de sănătate, mulți și frumoși ani, împlinirea tuturor dorințelor, bucurii și iubire - pe care mi le-ați transmis pe cale virtuală și telefonică! Vă mulțumesc! Mi-ați făcut ziua mai specială, mai senină! O zi pe an este ziua noastră, dar, datorită prietenilor, al tuturor celor dragi, ea devine o adevărată sărbătoare a sufletului... Mulțumesc! 
"Binecuvântată fie această zi, fie ca eu să o fac specială în vreun fel. Binecuvântată fie viața mea, fie ca eu să o tratez cu dragoste și grijă. Binecuvântați să fie toți oamenii, fie ca eu să văd bunătatea în fiecare. Binecuvântată fie natura, fie ca eu să îi observ frumusețea și minunățiile. Binecuvântat fie Adevărul, fie ca el să-mi fie mereu cel mai bun prieten." (Charlotte Davis Kasl) E un citat pe care l-am reținut de la prietena mea, Ana. Ana Predoiu Iovan. 
Vă îmbrățișez, cu drag!